Biblia

sau Sfânta Scriptură a Vechiului si Noului Testament

1Samuel 20

ÎNTÂIA CARTE A LUI SAMUEL. CAPITOLUL 20.

 1  David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan, și a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viața?”

 2  Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de știre; pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.”

 3  David a zis iarăși, jurând: „Tatăl tău știe bine că am căpătat trecere înaintea ta, și va fi zis: „Să nu știe Ionatan, căci s-ar întrista.” Dar viu este Domnul și viu este sufletul tău, că nu este decât un pas între mine și moarte”.

 4  Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.”

 5  Și David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă, și ar trebui să șed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc, și să mă ascund în câmpii până în seara zilei a treia.

 6  Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: „David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an”.

 7  Și dacă va zice: „Bine!” atunci robul tău n-are nimic de temut; dar dacă-l va apuca mânia, să știi că pieirea mea este lucru hotărât din partea lui.

 8  Arată-ți dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ înaintea Domnului. Și dacă este vreo nelegiuire în mine, ia-mi tu viața, de ce să mă mai duci până la tatăl tău?”

 9  Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul să nu-ți dau de știre, dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu și amenință să te ajungă!”

 10  David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de știre dacă tatăl tău ți-ar răspunde cu asprime?”

 11  Și Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieșim pe câmp.” Și au ieșit amândoi pe câmp.

 12  Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâne; și de va gândi bine de David,

 13  Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ți dea de știre! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ți facă rău, iarăși îți voi da de știre, și te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace; și Domnul să fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu!

 14  Dacă voi mai trăi, să te porți față de mine cu o bunătate ca a Domnului; și dacă voi muri,

 15  să nu îți îndepărtezi niciodată bunătatea față de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmașii lui David de pe fața pământului.

 16  Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să se răzbune pe vrăjmașii lui David!”

 17  Ionatan a întărit și mai mult față de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui.

 18  Ionatan i-a zis: „Mâine este luna nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol.

 19  Să te cobori a treia zi până în fundul locului în care te ascunsesei în ziua când cu întâmplarea aceea, și să rămâi lângă piatra Ezel.

 20  Eu voi trage trei săgeți înspre piatra aceasta, ca și când aș lovi la țintă.

 21  Și voi trimite un tânăr, și-i voi zice: „Du-te de găsește săgețile!” Dacă-i voi zice: „Iată că săgețile sunt dincoace de tine, ia-le!” atunci să vii, căci este pace pentru tine, și n-ai să te temi de nimic, viu este Domnul!

 22  Dar dacă voi zice tânărului: „Iată că săgețile sunt dincolo de tine!” atunci să pleci, căci Domnul te trimite.

 23  Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul pe care ni l-am dat unul altuia.”

 24  David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă, și împăratul a luat loc la ospăț ca să mănânce.

 25  Împăratul a șezut ca de obicei pe scaunul lui lângă perete. Ionatan s-a sculat, și Abner a șezut lângă Saul; dar locul lui David a rămas gol.

 26  Saul n-a zis nimic în ziua aceea; „căci”, zicea el, „s-a întâmplat: el nu este curat, negreșit nu este curat”.

 27  A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Și Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri nici azi?”

 28  Ionatan a răspuns lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.

 29  El a zis: „Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, și frate-meu mi-a spus lucrul acesta; deci dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd frații. Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.”

 30  Atunci Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan, și i-a zis: „Fiu rău și neascultător, nu știu eu că ți-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre rușinea ta și spre rușinea mamei tale?

 31  Căci câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi liniște nici pentru tine, nici pentru împărăția ta. Și acum trimite să-l caute, și să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte.”

 32  Ionatan a răspuns tatălui său Saul, și i-a zis: „Pentru ce să fie omorât? Ce a făcut?”

 33  Și Saul și-a îndreptat sulița spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înțeles că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David.

 34  S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă, și n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi; căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse.

 35  A doua zi de dimineață, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David, și era însoțit de un băiețaș.

 36  El i-a zis: „Dă fuga și găsește săgețile pe care le voi trage”. Băiatul a alergat, și Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el.

 37  Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine”.

 38  I-a strigat iarăși: „Iute, grăbește-te, nu te opri!” Și băiatul lui Ionatan a strâns săgețile, și s-a întors la stăpânul lui.

 39  Băiatul nu știa nimic: numai Ionatan și David înțelegeau lucrul acesta.

 40  Ionatan a dat băiatului armele, și i-a zis: „Du-te și du-le în cetate.”

 41  După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrățișat și au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând.

 42  Și Ionatan a zis lui David: „Du-te în pace, acum când am jurat amândoi, în Numele Domnului, zicând: „Domnul să fie pe vecie între mine și tine, între sămânța mea și sămânța ta!” David s-a sculat și a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.