1  Când s-a întărit Roboam în domnie și a căpătat putere, a părăsit legea Domnului, și tot Israelul a părăsit-o împreună cu el.

 2  În al cincilea an al domniei lui Roboam, Șișac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului, pentru că păcătuiseră împotriva Domnului.

 3  Avea o mie două sute de care și șaizeci de mii de călăreți; și împreună cu el a venit din Egipt un popor fără număr, dintre Libieni, Suchieni și Etiopieni.

 4  A luat cetățile întărite ale lui Iuda, și a ajuns până la Ierusalim.

 5  Atunci proorocul Șemaia s-a dus la Roboam și la căpeteniile lui Iuda, care se adunaseră în Ierusalim, la apropierea lui Șișac, și le-a zis: „Așa vorbește Domnul: „Voi M-ați părăsit; vă părăsesc și Eu, și vă dau în mâinile lui Șișac.”

 6  Căpeteniile lui Israel și împăratul s-au smerit, și au zis: „Domnul este drept!”

 7  Și când a văzut Domnul că s-au smerit, cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Șemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor, și mânia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Șișac;

 8  dar îi vor fi supuși, și vor ști ce înseamnă să-Mi slujească Mie sau să slujească împărățiilor altor țări.”

 9  Șișac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului și vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile de aur pe care le făcuse Solomon.

 10  Împăratul Roboam a făcut în locul lor niște scuturi de aramă, și le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, care păzeau intrarea casei împăratului.

 11  Ori de câte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau și le purtau înaintea lui; apoi le aduceau iarăși în odaia alergătorilor.

 12  Pentru că Roboam se smerise, Domnul Și-a abătut mânia de la el, și nu l-a nimicit de tot. Și tot mai era ceva bun în Iuda.

 13  Împăratul Roboam s-a întărit în Ierusalim și a domnit. Avea patruzeci și unu de ani când a ajuns împărat, și a domnit șaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate semințiile lui Israel, ca să-Și pună Numele în ea. Mamă-sa se numea Naama, Amonita.

 14  El a făcut lucruri rele, pentru că nu și-a pus inima să caute pe Domnul.

 15  Faptele lui Roboam, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea proorocului Șemaia, și a proorocului Ido, în cărțile spițelor de neam? Totdeauna a fost război între Roboam și Ieroboam.

 16  Roboam a adormit cu părinții săi, și a fost îngropat în cetatea lui David. Și, în locul lui, a domnit fiul său Abia.