1  După aceea, Absalom și-a pregătit care și cai, și cincizeci de oameni care alergau înaintea lui.

 2  Se scula dis-de-dimineață, și stătea la marginea drumului la poartă. Și ori de câte ori avea cineva vreo neînțelegere și se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema și zicea: „Din ce cetate ești?” După ce-i răspundea: „Sunt din cutare seminție a lui Israel,”

 3  Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună și dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.”

 4  Absalom zicea: „De m-ar pune pe mine judecător în țară! Orice om care ar avea o neînțelegere și o judecată, ar veni la mine, și i-aș face dreptate.”

 5  Și când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca, și-l săruta.

 6  Absalom se purta așa cu toți aceia din Israel care se duceau la împărat să ceară dreptate. Și Absalom câștiga inima oamenilor lui Israel.

 7  După patruzeci de ani, Absalom a zis împăratului: „Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruință pe care am făcut-o Domnului.

 8  Căci robul tău a făcut o juruință, când locuiam la Gheșur în Siria; și am zis: „Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului.”

 9  Împăratul i-a zis: „Du-te în pace.” Absalom s-a sculat, și a plecat la Hebron.

 10  Absalom a trimis iscoade în toate semințiile lui Israel, să spună: „Când veți auzi sunetul trâmbiței, să ziceți: „Absalom s-a făcut împărat la Hebron!”

 11  Două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiți, au însoțit pe Absalom; și l-au însoțit în prostia lor, fără să știe nimic.

 12  Pe când aducea Absalom jertfele, a trimis în cetatea Ghilo după Ahitofel, Ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere, și poporul se îndrepta în număr tot mai mare de partea lui Absalom.

 13  Cineva a venit și a dat de știre lui David, și a zis: „Inima oamenilor lui Israel s-a întors spre Absalom.”

 14  Și David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: „Sculați-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiți-vă de plecare; altfel, nu va întârzia să ne ajungă, și va arunca nenorocirea peste noi, și va trece cetatea prin ascuțișul săbiei.”

 15  Slujitorii împăratului i-au zis: „Slujitorii tăi vor face tot ce va voi domnul nostru împăratul.”

 16  Împăratul a ieșit, și toată casa lui mergea după el; și a lăsat zece țiitoare pentru paza casei.

 17  Împăratul a ieșit astfel, și tot poporul îl urma. Și s-au oprit la cea din urmă casă.

 18  Toți slujitorii lui, toți Cheretiții și toți Peletiții, au trecut alături de el; și toți Gatiții, în număr de șase sute de oameni, veniți din Gat după el, au trecut înaintea împăratului.

 19  Împăratul a zis lui Itai din Gat: „Pentru ce să vii și tu cu noi? Întoarce-te, și rămâi cu împăratul, căci ești străin, și ai fost luat chiar din țara ta.

 20  De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești cu noi încoace și încolo, când nici eu însumi nu știu unde mă duc! Întoarce-te, și ia și pe frații tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate și credincioșie!”

 21  Itai a răspuns împăratului, și a zis: „Viu este Domnul și viu este domnul meu împăratul, că în locul unde va fi domnul meu împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi și robul tău.”

 22  David a zis atunci lui Itai: „Du-te și treci!” Și Itai din Gat a trecut înainte, cu toți oamenii lui și toți copiii care erau cu el.

 23  Tot ținutul plângea și scoteau țipete mari, la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi și el pârâul Chedron, și tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustie.

 24  Țadoc era și el acolo, și cu el toți Leviții, ducând chivotul legământului lui Dumnezeu; și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate.

 25  Împăratul a zis lui Țadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi și mă va face să văd chivotul și locașul lui.

 26  Dar dacă va zice: „Nu-mi place de tine”, iată-mă, să facă ce va crede cu mine.

 27  Împăratul a mai zis preotului Țadoc: „Înțelegi? Întoarce-te în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaț, și cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voștri.

 28  Vedeți, voi aștepta în câmpiile pustiei, până ce-mi vor veni vești din partea voastră.”

 29  Astfel Țadoc și Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim, și au rămas acolo.

 30  David a suit dealul măslinilor. Suia plângând și cu capul acoperit, și mergea cu picioarele goale; și toți cei ce erau cu el și-au acoperit și ei capul, și suiau plângând.

 31  Au venit și au spus lui David: „Ahitofel este împreună cu Absalom printre uneltitori.” Și David a zis: „Doamne, nimicește sfaturile lui Ahitofel!”

 32  Când a ajuns David pe vârf, unde s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Hușai, Architul, a venit înaintea lui, cu haina sfâșiată și capul acoperit cu țărână.

 33  David i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o povară.

 34  Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel, dacă te vei întoarce în cetate, și vei zice lui Absalom: „Împărate, eu voi fi robul tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sunt robul tău.”

 35  Preoții Țadoc și Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa împăratului spune preoților Țadoc și Abiatar.

 36  Și fiindcă ei au acolo la ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaț, fiul lui Țadoc, și pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei îmi veți trimite tot ce veți afla.

 37  Hușai, prietenul lui David, s-a întors dar în cetate. Și Absalom a intrat în Ierusalim.