Biblia

sau Sfânta Scriptură a Vechiului si Noului Testament

Faptele apostolilor 25

 1  Festus, când a venit în ținutul său, după trei zile s-a suit de la Cezarea în Ierusalim.

 2  Preoții cei mai de seamă și fruntașii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruință,

 3  și i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum.

 4  Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezarea, și că el însuși are să plece în curând acolo.

 5  „Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine, și, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască.”

 6  Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile; apoi s-a coborât la Cezarea. A doua zi, a șezut pe scaunul de judecător, și a poruncit să fie adus Pavel.

 7  Când a sosit Pavel, iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat, și au adus împotriva lui multe și grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi.

 8  Pavel a început să se apere, și a zis: „N-am păcătuit cu nimic, nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului.”

 9  Festus, care voia să capete bunăvoința iudeilor, drept răspuns, a zis lui Pavel: „Vrei să te sui la Ierusalim, și să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?”

 10  Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptățit cu nimic, după cum știi și tu foarte bine.

 11  Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau înlături de la moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer să fiu judecat de cezar.”

 12  Atunci Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De cezar ai cerut să fii judecat, înaintea cezarului te vei duce.”

 13  După câteva zile, împăratul Agripa și Berenice au sosit la Cezarea, ca să ureze de bine lui Festus.

 14  Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel; și a zis: „Felix a lăsat în temniță pe un om,

 15  împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoții cei mai de seamă și bătrânii iudeilor, și i-au cerut osândirea.

 16  Le-am răspuns că la Romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus față cu pârâșii lui, și să fi avut putința să se apere de lucrurile de care este pârât.

 17  Ei au venit deci aici; și, fără întârziere, am șezut a doua zi pe scaunul meu de judecător, și am poruncit să aducă pe omul acesta.

 18  Pârâșii, când s-au înfățișat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele, pe care mi le închipuiam eu.

 19  Aveau împotriva lui numai niște neînțelegeri, cu privire la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit, și despre care Pavel spunea că este viu.

 20  Fiindcă nu știam ce hotărâre să iau în neînțelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim, și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.

 21  Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ținută ca să fie supusă hotărârii împăratului, și am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la cezar.”

 22  Agripa a zis lui Festus: „Aș vrea să aud și eu pe omul acela.” „Mâine”, a răspuns Festus, „îl vei auzi.”

 23  A doua zi, deci, Agripa și Berenice au venit cu multă fală, și au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii și cu oamenii cei mai de frunte ai cetății. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.

 24  Atunci Festus a zis: „Împărate Agripa, și voi toți care sunteți de față cu noi; uitați-vă la omul acesta, despre care toată mulțimea iudeilor m-a rugat în Ierusalim și aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască.

 25  Fiindcă am înțeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte, și fiindcă singur a cerut să fie judecat de cezar, am hotărât să-l trimit.

 26  Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.

 27  Căci mi se pare fără noimă să trimit pe un întemnițat, fără să arăt de ce este pârât.”