1  Avraam era bătrân, înaintat în vârstă; și Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru.

 2  Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ți te rog, mâna sub coapsa mea;

 3  și te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiților, în mijlocul cărora locuiesc,

 4  ci te vei duce în țara și la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.”

 5  Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în țara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?”

 6  Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!

 7  Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: „Seminței tale voi da țara aceasta,” va trimite pe Îngerul Său înaintea ta; și de acolo vei lua o nevastă fiului meu.

 8  Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta, pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.”

 9  Robul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam, și i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.

 10  Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său, și a plecat, având cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său. S-a sculat, și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.

 11  A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă.

 12  Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi, și îndură-Te de stăpânul meu Avraam.

 13  Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.

 14  Fă ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau,” și care va răspunde: „Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale,” să fie aceea, pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”

 15  Nu sfârșise el încă de vorbit, și-a ieșit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.

 16  Fata era foarte frumoasă; era fecioară, și niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, și-a umplut vadra și s-a suit iarăși.

 17  Robul a alergat înaintea ei, și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta.”

 18  „Bea, domnul meu,” a răspuns ea. Și s-a grăbit de a plecat vadra pe mână, și i-a dat să bea.

 19  După ce i-a dat și a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura.”

 20  A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui.

 21  Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.

 22  Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări, grele de zece sicli de aur.

 23  Și a zis: „A cui fată ești? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?”

 24  Ea a răspuns: „Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor.”

 25  Și i-a zis mai departe: „Avem paie și nutreț din belșug, și este și loc de găzduit peste noapte.”

 26  Atunci omul a plecat capul, și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului,

 27  zicând: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea și credincioșia Lui față de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraților stăpânului meu.”

 28  Fata a alergat și a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate.

 29  Rebeca avea un frate, numit Laban. Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.

 30  Văzuse veriga și brățările în mâinile sorei sale, și auzise pe soru-sa Rebeca spunând: „Așa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor,

 31  și a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa, și am pregătit un loc pentru cămile.”

 32  Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia și ale oamenilor care erau cu el.

 33  Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbește!” a zis Laban.

 34  Atunci el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam.

 35  Domnul a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari.

 36  Sara, nevasta stăpânului meu, a născut, la bătrânețe, un fiu stăpânului meu; și lui i-a dat el tot ce are.

 37  Stăpânul meu m-a pus să jur, și a zis: „Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiților, în țara cărora locuiesc;

 38  ci să te duci în casa tatălui meu și la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.”

 39  Eu am zis stăpânului meu: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.”

 40  Și el mi-a răspuns: „Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine, și-ți va da izbândă în călătorie, și vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu.

 41  Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; și dacă nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.”

 42  Eu am ajuns azi la izvor, și am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac,

 43  iată, eu stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă, și căreia îi voi zice: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta,”

 44  și care îmi va răspunde: „Bea tu însuți, și voi da de băut și cămilelor tale,” fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!”

 45  Înainte de a sfârși de vorbit în inima mea, iată că a ieșit Rebeca, cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor, și a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog.”

 46  Ea s-a grăbit, și-a plecat vadra deasupra umărului, și a zis: „Bea, și voi da de băut și cămilelor tale.” Am băut, și a dat de băut și cămilelor mele.

 47  Eu am întrebat-o, și am zis: „A cui fată ești?” Ea a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.” I-am pus veriga în nas, și brățările la mâini.

 48  Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului, și am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.

 49  Acum, dacă voiți să arătați bunăvoință și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăși, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.”

 50  Laban și Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spune nici rău nici bine.

 51  Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.”

 52  Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului.

 53  Și robul a scos scule de argint, scule de aur, și îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său și mamei sale.

 54  După aceea, au mâncat și au băut, el și oamenii care erau împreună cu el și s-au culcat. Dimineața când s-au sculat, robul a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu.”

 55  Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.”

 56  El le-a răspuns: „Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsați-mă să plec, și să mă duc la stăpânul meu.”

 57  Atunci ei au răspuns: „Să chemăm pe fată, și s-o întrebăm.”

 58  Au chemat dar pe Rebeca, și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau,” a răspuns ea.

 59  Și au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui.

 60  Au binecuvântat pe Rebeca, și i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, și sămânța ta să stăpânească cetățile vrăjmașilor săi!”

 61  Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile, și au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, și a plecat.

 62  Isaac se întorsese de la fântâna Lahai-Roi, căci locuia în țara de miazăzi.

 63  Într-o seară, când Isaac ieșise să cugete în taină pe câmp, a ridicat ochii, și s-a uitat; și iată că veneau niște cămile.

 64  Rebeca a ridicat și ea ochii, a văzut pe Isaac, și s-a dat jos de pe cămilă.

 65  Și a zis robului: „Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci ea și-a luat mahrama, și s-a acoperit.

 66  Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.

 67  Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.