1  Foametea bântuia greu în țară.

 2  Când au isprăvit de mâncat grâul, pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceți-vă iarăși, și cumpărați-ne ceva merinde.”

 3  Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: „Să nu-mi mai vedeți fața, dacă fratele vostru nu va fi cu voi.”

 4  Dacă vrei deci să trimiți pe fratele nostru cu noi, ne vom coborî, și-ți vom cumpăra merinde.

 5  Dar dacă nu vrei să-l trimiți, nu ne vom coborî, căci omul acela ne-a spus: „Să nu-mi mai vedeți fața, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!”

 6  Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-ați făcut un astfel de rău, și ați spus omului aceluia că mai aveți un frate?”

 7  Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi și familia noastră, și a zis: „Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?” Și noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să știm că are să zică: „Aduceți pe fratele vostru?”

 8  Iuda a zis tatălui său Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm și să plecăm, și vom trăi și nu vom muri, noi, tu și copiii noștri.

 9  Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, și dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu față de tine pentru totdeauna.

 10  Căci dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum.”

 11  Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceți așa. Luați-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale țării, ca să duceți un dar omului aceluia, și anume: puțin leac alinător, și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale.

 12  Luați cu voi argint îndoit, și duceți înapoi argintul, pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greșeală.

 13  Luați și pe fratele vostru, sculați-vă și întoarceți-vă la omul acela.

 14  Dumnezeul Cel Atotputernic să vă facă să căpătați trecere înaintea omului aceluia, și să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”

 15  Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum și pe Beniamin; s-au sculat, s-au coborât în Egipt, și s-au înfățișat înaintea lui Iosif.

 16  Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: „Bagă pe oamenii aceștia în casă, taie vite și gătește; căci oamenii aceștia au să mănânce cu mine la amiază.”

 17  Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif, și a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif.

 18  Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif, și au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi, și să pună mâna pe măgarii noștri.”

 19  S-au apropiat de economul casei lui Iosif, și au intrat în vorbă cu el la ușa casei;

 20  și au zis: „Domnule, noi ne-am mai coborât o dată aici, ca să cumpărăm merinde.

 21  Apoi, când am ajuns la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii; și iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui: și l-am adus înapoi cu noi.

 22  Am adus și alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu știm cine a pus argintul în sacii noștri.”

 23  Economul a răspuns: „Fiți pe pace! Nu vă temeți de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Și le-a adus și pe Simeon.

 24  Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de și-au spălat picioarele; a dat și nutreț măgarilor lor.

 25  Ei și-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază; căci aflaseră că au să mănânce la el.

 26  Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul, pe care i-l aduseseră, și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui.

 27  El i-a întrebat de sănătate; și a zis: „Bătrânul vostru tată, de care ați vorbit, este sănătos? Mai trăiește?”

 28  Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăiește încă”. Și s-au plecat și s-au aruncat cu fața la pământ.

 29  Iosif a ridicat ochii; și, aruncând o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr, despre care mi-ați vorbit?” Și a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!”

 30  Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său, și simțea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie, și a plâns acolo.

 31  După ce s-a spălat pe față, a ieșit din odaie; și, silindu-se să se stăpânească, a zis: „Aduceți de mâncare!”

 32  Au adus de mâncare lui Iosif deoparte, și fraților lui deoparte; Egiptenilor, care mâncau cu el, le-au adus de asemenea mâncare deoparte; căci Egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune.

 33  Frații lui Iosif s-au așezat la masă în fața lui: de la întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, și până la cel mai tânăr, așezați după vârstă; și se uitau unii la alții cu mirare.

 34  Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui; iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decât ceilalți. Și au băut, și s-au veselit împreună cu el.