1  Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme, și nu te înspăimânta! Ia cu tine pe toți oamenii de război, scoală-te, suie-te împotriva cetății Ai. Iată că îți dau în mâinile tale pe împăratul din Ai și pe poporul lui, cetatea lui și țara lui.

 2  Să faci cetății Ai cum ai făcut Ierihonului și împăratului lui: să păstrați pentru voi numai prada de război și vitele. Pune niște oameni la pândă înapoia cetății”.

 3  Iosua s-a sculat cu toți oamenii de război ca să se suie împotriva cetății Ai. A ales treizeci de mii de bărbați viteji, pe care i-a pornit noaptea,

 4  și le-a dat următoarea poruncă: „Ascultați! Să vă puneți la pândă înapoia cetății; să nu vă depărtați mult de cetate, și toți să fiți gata.

 5  Iar eu și tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Și când vor ieși înaintea noastră, ca întâia dată, noi o s-o luăm la fugă dinaintea lor.

 6  Ei ne vor urmări până când îi vom trage departe de cetate, căci vor zice: „Fug dinaintea noastră, ca întâia dată!” Și vom fugi dinaintea lor.

 7  Voi să ieșiți atunci de la pândă și să puneți mâna pe cetate, și Domnul, Dumnezeul vostru, o va da în mâinile voastre.

 8  După ce veți lua cetatea, să-i puneți foc, să faceți cum a zis Domnul: aceasta este porunca pe care v-o dau”.

 9  Iosua i-a pornit, și s-au dus de s-au așezat la pândă între Betel și Ai, la apus de Ai. Iar Iosua a petrecut noaptea aceea în mijlocul poporului.

 10  Iosua s-a sculat dis-de-dimineață, a cercetat poporul, și a pornit împotriva cetății Ai, în fruntea poporului, el și bătrânii lui Israel.

 11  Toți oamenii de război care erau cu el s-au suit și s-au apropiat de cetate; când au ajuns în fața cetății, au tăbărât la miazănoapte de Ai, de care erau despărțiți prin vale.

 12  Iosua a luat aproape cinci mii de oameni, și i-a pus la pândă între Betel și Ai, la apus de cetate.

 13  După ce s-a așezat toată tabăra la miazănoapte de cetate, și cei de pândă la apus de cetate, Iosua a înaintat în noaptea aceea în mijlocul văii.

 14  Când a văzut împăratul cetății Ai lucrul acesta, oamenii din Ai s-au sculat în grabă dis-de-dimineață, și au ieșit înaintea lui Israel, ca să-l bată. Împăratul s-a îndreptat, cu tot poporul lui, spre un loc hotărât, înspre câmpie, și nu știa că înapoia cetății o mână de oameni stăteau la pândă împotriva lui.

 15  Iosua și tot Israelul s-au prefăcut că sunt bătuți, și au fugit pe drumul dinspre pustie.

 16  Atunci tot poporul care era în cetate s-a strâns ca să-i urmărească. Au urmărit pe Iosua și au fost trași departe din cetate.

 17  N-a rămas niciun om în Ai și în Betel care să nu fi ieșit împotriva lui Israel. Au lăsat cetatea deschisă, și au urmărit pe Israel.

 18  Domnul a zis lui Iosua: „Întinde spre Ai sulița pe care o ai în mână, căci am s-o dau în mâna ta!” Și Iosua a întins spre cetate sulița pe care o avea în mână.

 19  Deîndată ce și-a întins mâna, bărbații, care stăteau la pândă, au ieșit repede din locul unde erau; au pătruns în cetate, au luat-o, și s-au grăbit de i-au pus foc.

 20  Oamenii din Ai, uitându-se înapoi, au văzut fumul cetății suindu-se spre cer, și n-au mai putut să scape în nicio parte. Poporul care fugea spre pustie s-a întors împotriva celor ce-l urmăreau;

 21  căci Iosua și tot Israelul, văzând cetatea luată de cei ce stăteau la pândă, și fumul cetății suindu-se în sus, s-au întors și au bătut pe oamenii din Ai.

 22  Ceilalți de asemenea le-au ieșit înainte din cetate, și oamenii din Ai au fost înconjurați de Israel din toate părțile. Israel i-a bătut, fără să lase unul cu viață, nici vreun fugar;

 23  pe împăratul din Ai, l-au prins viu, și l-au adus la Iosua.

 24  După ce a isprăvit Israel de ucis pe toți locuitorii din Ai, în câmp și în pustie, unde îi urmăriseră ei, și după ce toți au fost trecuți în totul prin ascuțișul săbiei, tot Israelul s-a întors la Ai și a trecut cetatea prin ascuțișul săbiei.

 25  În totul au fost douăsprezece mii de inși uciși în ziua aceea, bărbați și femei, toți oameni din Ai.

 26  Iosua nu și-a tras mâna pe care o ținea întinsă cu sulița, până ce toți locuitorii au fost nimiciți cu desăvârșire.

 27  Israel a păstrat pentru sine doar vitele și prada din cetatea aceasta, după porunca pe care o dăduse lui Iosua Domnul.

 28  Iosua a ars cetatea Ai, și a făcut din ea pentru totdeauna un morman de dărâmături, care se vede până în ziua de azi.

 29  A spânzurat de un lemn pe împăratul din Ai, și l-a lăsat pe lemn până seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit să i se coboare trupul de pe lemn; l-au aruncat la intrarea porții cetății, și au ridicat pe el o mare grămadă de pietre, care este până în ziua de azi.

 30  Atunci Iosua a zidit un altar Domnului, Dumnezeului lui Israel, pe muntele Ebal,

 31  cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, și cum este scris în cartea legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste care nu trecuse fierul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi de tot, și jertfe de mulțumiri.

 32  Și acolo Iosua a scris pe pietre o copie a legii pe care o scrisese Moise înaintea copiilor lui Israel.

 33  Tot Israelul, bătrânii, mai marii oastei și judecătorii lui, stăteau de amândouă părțile chivotului, înaintea preoților, din neamul Leviților, care duceau chivotul legământului Domnului; erau de față atât străinii cât și copiii lui Israel, jumătate în dreptul muntelui Garizim, și jumătate în dreptul muntelui Ebal, după porunca pe care o dăduse mai înainte Moise, robul Domnului, ca să binecuvânteze pe poporul lui Israel.

 34  Iosua a citit apoi toate cuvintele legii, binecuvântările și blestemele, după cum este scris în cartea legii.

 35  N-a rămas nimic din tot ce poruncise Moise, pe care să nu-l fi citit Iosua în fața întregii adunări a lui Israel, în fața femeilor, copiilor și străinilor care mergeau în mijlocul lor.