1  După câtva timp, pe vremea seceratului grâului, Samson s-a dus să-și vadă nevasta, și i-a dus un ied. El a zis: „Vreau să intru la nevastă-mea în odaia ei”.

 2  Dar tatăl nevestei nu i-a îngăduit să intre. „Am crezut că o urăști”, a zis el, „și am dat-o tovarășului tău. Nu este soru-sa cea tânără mai frumoasă ca ea? Ia-o dar în locul ei.”

 3  Samson le-a zis: „De data aceasta nu voi fi vinovat față de filisteni, dacă le voi face rău”.

 4  Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi, și a luat niște făclii: apoi a legat vulpile coadă de coadă, și a pus câte o făclie între cele două cozi, la mijloc.

 5  A aprins făcliile, a dat drumul vulpilor în grânele filistenilor, și a aprins astfel atât stogurile de snopi, cât și grâul care era în picioare, ba încă și grădinile de măslini.

 6  Filistenii au zis: „Cine a făcut lucrul acesta?” Li s-a răspuns: „Samson, ginerele Timneanului, pentru că acesta i-a luat nevasta și a dat-o tovarășului lui”. Și filistenii s-au suit, și au ars-o pe ea și pe tatăl ei.

 7  Samson le-a zis: „Așa faceți? Nu voi înceta decât după ce-mi voi răzbuna pe voi”.

 8  I-a bătut aspru, pe spate și pe pântece; apoi s-a coborât și a locuit în crăpătura stâncii Etam.

 9  Atunci filistenii au pornit, au tăbărât în Iuda, și s-au întins până la Lehi.

 10  Bărbații din Iuda au zis: „Pentru ce v-ați suit împotriva noastră?” Ei au răspuns: „Ne-am suit să legăm pe Samson, ca să-i facem așa cum ne-a făcut el nouă”.

 11  Atunci trei mii de bărbați din Iuda s-au coborât la crăpătura stâncii Etam, și au zis lui Samson: „Nu știi că filistenii stăpânesc peste noi? Ce ne-ai făcut deci?” El le-a răspuns: „Le-am făcut așa cum mi-au făcut și ei mie.”

 12  Ei i-au zis: „Noi ne-am coborât să te legăm, ca să te dăm în mâinile filistenilor.” Samson le-a zis: „Jurați-mi că nu mă veți omorî”.

 13  Ei i-au răspuns: „Nu; vrem numai să te legăm și să te dăm în mâinile lor, dar nu te vom omorî.” Și l-au legat cu două funii noi, și l-au scos din stâncă.

 14  Când a ajuns la Lehi, filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe care le avea la brațe s-au făcut ca niște fire de in ars în foc, și legăturile i-au căzut de pe mâini.

 15  El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mâna și a luat-o și a ucis cu ea o mie de oameni.

 16  Și Samson a zis: „Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi; Cu o falcă de măgar, am ucis o mie de oameni”.

 17  După ce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mână. Și locul acela s-a numit Ramat-Lehi (Aruncarea fălcii).

 18  Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul, și a zis: „Tu ai îngăduit, prin mâna robului Tău, această mare isbăvire; și acum să mor de sete, și să cad în mâinile celor netăiați împrejur?”

 19  Dumnezeu a despicat crăpătura stâncii din Lehi, și a ieșit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a întremat, și s-a înviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă); el este și astăzi la Lehi.

 20  Samson a fost douăzeci de ani judecător în Israel, pe vremea filistenilor.