1  Fariseii și câțiva cărturari, veniți din Ierusalim, s-au adunat la Isus.

 2  Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzând cu mâinile necurate, adică nespălate. –

 3  Fariseii, însă, și toți iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor.

 4  Și când se întorc din piață, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le țină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor și a paturilor. –

 5  Și fariseii și cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?”

 6  Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

 7  Degeaba Mă cinstesc ei, dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești.”

 8  Voi lăsați porunca lui Dumnezeu, și țineți datina așezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri de acestea.”

 9  El le-a mai zis: „Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră.

 10  Căci Moise a zis: „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta;” și: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.”

 11  Voi, dimpotrivă, ziceți: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aș putea ajuta, este „Corban”, adică dat lui Dumnezeu, face bine;

 12  și nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.

 13  Și așa, ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta!”

 14  În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, și le-a zis: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți.

 15  Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă.

 16  Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”

 17  După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.

 18  El le-a zis: „Și voi sunteți așa de nepricepuți? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om de afară, nu-l poate spurca?

 19  Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate.

 20  El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om.

 21  Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,

 22  furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.

 23  Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru, și spurcă pe om.”

 24  Isus a plecat de acolo, și S-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo; dar n-a putut să rămână ascuns.

 25  Căci îndată, o femeie, a cărei fetiță era stăpânită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.

 26  Femeia aceasta era o grecoaică, de obârșie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.

 27  Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii; căci nu este bine să iei pâinea copiilor, și s-o arunci la căței.”

 28  „Da, Doamne,” I-a răspuns ea, „dar și cățeii de sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor.”

 29  Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiică-tă.”

 30  Și când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; și ieșise dracul din ea.

 31  Isus a părăsit ținutul Tirului, și a venit iarăși prin Sidon la Marea Galileei, trecând prin ținutul Decapole.

 32  I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, și L-au rugat să-Și pună mâinile peste el.

 33  El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi, și i-a atins limba cu scuipatul Lui.

 34  Apoi, Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, și a zis: „Efata”, adică: „Deschide-te!”

 35  Îndată, i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba, și a vorbit foarte deslușit.

 36  Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult.

 37  Ei erau uimiți peste măsură de mult, și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți să vorbească.”