1  În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod, și n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis:

 2  „Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lângă Mine, și n-au ce mânca.

 3  Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leșine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.”

 4  Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceștia, aici într-un loc pustiu?”

 5  „Câte pâini aveți?” i-a întrebat Isus. „Șapte”, I-au răspuns ei.

 6  Atunci a poruncit norodului să șadă pe pământ; a luat cele șapte pâini; și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; și ei le-au împărțit norodului.

 7  Mai aveau și câțiva peștișori: și Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă și pe aceia.

 8  Au mâncat și s-au săturat; și au ridicat șapte coșnițe, pline cu rămășițele de fărâmituri.

 9  Erau aproape patru mii de inși. În urmă Isus le-a dat drumul.

 10  Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi, și a venit în părțile Dalmanutei.

 11  Fariseii au venit deodată, și au început o ceartă de vorbe cu Isus; și, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer.

 12  Isus a suspinat adânc în duhul Său, și a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.”

 13  Apoi i-a lăsat, și a intrat iarăși în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.

 14  Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei în corabie n-aveau decât o pâine.

 15  Isus le dădea în grijă, și le zicea: „Luați seama, să vă păziți bine de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!”

 16  Ucenicii se gândeau și ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini.”

 17  Isus a înțeles lucrul acesta, și le-a zis: „Pentru ce vă gândiți că n-aveți pâini? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită?

 18  Aveți ochi, și nu vedeți? Aveți urechi, și nu auziți? Și nu vă aduceți aminte deloc?

 19  Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbați, câte coșuri pline cu fărâmituri ați ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei.

 20  „Și când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșnițe pline cu fărâmituri ați ridicat?” „Șapte”, I-au răspuns ei.

 21  Și El le-a zis: „Tot nu înțelegeți?”

 22  Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, și L-au rugat să Se atingă de el.

 23  Isus a luat pe orb de mână, și l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Și-a pus mâinile peste el, și l-a întrebat: „Vezi ceva?”

 24  El s-a uitat, și a zis: „Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci.”

 25  Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite țintă; și când s-a uitat, a fost tămăduit, și a văzut toate lucrurile deslușit.

 26  Atunci Isus l-a trimis acasă, și i-a zis: „Să nu intri în sat, și nici să nu spui cuiva în sat.”

 27  Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”

 28  Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Unul din prooroci.”

 29  „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceți că sunt Eu?” „Tu ești Hristosul!” I-a răspuns Petru.

 30  Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

 31  Atunci a început să-i învețe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât, și după trei zile să învieze.

 32  Le spunea lucrurile acestea pe față. Petru însă L-a luat deoparte, și a început să-L mustre.

 33  Dar Isus S-a întors și S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, și i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.”

 34  Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, și le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea, și să Mă urmeze.

 35  Căci oricine va vrea să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei, o va mântui.

 36  Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?

 37  Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

 38  Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri.”