1  După șase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov și Ioan, fratele lui, și i-a dus la o parte pe un munte înalt.

 2  El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele, și hainele I s-au făcut albe ca lumina.

 3  Și iată că li s-a arătat Moise și Ilie, stând de vorbă cu El.

 4  Petru a luat cuvântul, și a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.”

 5  Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultați!”

 6  Când au auzit, ucenicii au căzut cu fețele la pământ, și s-au înspăimântat foarte tare.

 7  Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei, și le-a zis: „Sculați-vă, nu vă temeți!”

 8  Ei au ridicat ochii, și n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.

 9  Pe când se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneți nimănui de vedenia aceasta, până va învia Fiul omului din morți.”

 10  Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?”

 11  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie, și să așeze din nou toate lucrurile.

 12  Dar vă spun că Ilie a și venit, și ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot așa are să sufere și Fiul omului din partea lor.”

 13  Ucenicii au înțeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

 14  Când au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut în genunchi înaintea lui Isus, și I-a zis:

 15  „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, și pătimește rău: de multe ori cade în foc, și de multe ori cade în apă.

 16  L-am adus la ucenicii Tăi, și n-au putut să-l vindece.”

 17  „O, neam necredincios și pornit la rău!” a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceți-l aici la Mine.”

 18  Isus a certat dracul, care a ieșit afară din el. Și băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

 19  Atunci ucenicii au venit la Isus, și I-au zis, deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”

 20  „Din pricina puținei voastre credințe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici colo”, și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință.

 21  Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune și cu post.”

 22  Pe când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor.

 23  Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s-au întristat foarte mult.

 24  Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu (grecește: cele două drahme) au venit la Petru, și i-au zis: „Învățătorul vostru nu plătește darea?”

 25  „Ba da”, a zis Petru. Și când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte, și i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împărații pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?”

 26  Petru I-a răspuns: „De la străini.” Și Isus i-a zis: „Așadar fiii sunt scutiți.

 27  Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undița, și trage afară peștele care va veni întâi; deschide-i gura, și vei găsi în ea o rublă (grecește: un stater) pe care ia-o și dă-le-o lor, pentru Mine și pentru tine.”