1  Un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia.

 2  Limba înțelepților dă știință plăcută, dar gura nesocotiților împroașcă nebunie. –

 3  Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi și pe cei buni. –

 4  Limba dulce este un pom de viață, dar limba stricată zdrobește sufletul. –

 5  Nesocotitul disprețuiește învățătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înțelept. –

 6  În casa celui neprihănit este mare belșug, dar în câștigurile celui rău este tulburare. –

 7  Buzele înțelepților seamănă știința, dar inima celor nesocotiți este stricată. –

 8  Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –

 9  Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubește pe cel ce umblă după neprihănire. –

 10  Cine părăsește cărarea este aspru pedepsit, și cine urăște mustrarea va muri. –

 11  Locuința Morților și Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor! –

 12  Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înțelepți. –

 13  O inimă veselă înseninează fața; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. –

 14  Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților găsește plăcere în nebunie. –

 15  Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat. –

 16  Mai bine puțin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăție, cu tulburare! –

 17  Mai bine un prânz de verdețuri, și dragoste, decât un bou îngrășat, și ură. –

 18  Un om iute la mânie stârnește certuri, dar cine este încet la mânie potolește neînțelegerile. –

 19  Drumul leneșului este ca un hățiș de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. –

 20  Un fiu înțelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit disprețuiește pe mamă-sa. –

 21  Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –

 22  Planurile nu izbutesc, când lipsește o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulți sfetnici. –

 23  Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, și ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! –

 24  Pentru cel înțelept cărarea vieții duce în sus, ca să-l abată de la locuința morților, care este jos. –

 25  Domnul surpă casa celor mândri, dar întărește hotarele văduvei. –

 26  Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. –

 27  Cel lacom de câștig își tulbură casa, dar cel ce urăște mita va trăi. –

 28  Inima celui neprihănit se gândește ce să răspundă, dar gura celor răi împroașcă răutăți. –

 29  Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniți. –

 30  O privire prietenoasă înveselește inima, o veste bună întărește oasele. –

 31  Urechea care ia aminte la învățăturile care duc la viață, locuiește în mijlocul înțelepților. –

 32  Cel ce leapădă certarea își disprețuiește sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –

 33  Frica de Domnul este școala înțelepciunii, și smerenia merge înaintea slavei. –