1  Oare, tăcând, faceți voi dreptate? Oare așa judecați voi fără părtinire, fiii oamenilor?

 2  Dimpotrivă! în inimă, săvârșiți nelegiuiri; în țară, puneți în cumpănă silnicia mâinilor voastre.

 3  Cei răi sunt stricați încă din pântecele mamei lor, mincinoșii se rătăcesc o dată cu ieșirea din pântecele mamei lor.

 4  Au o otravă ca otrava unui șarpe, ca otrava unei aspide surde, care își astupă urechea,

 5  care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.

 6  Dumnezeule, zdrobește-le dinții din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!

 7  Să se risipească întocmai ca niște ape care se scurg! Săgețile, pe care le-aruncă ei, să fie niște săgeți tocite!

 8  Să piară, ca un melc, care se topește umblând; să nu vadă soarele, ca stârpitura unei femei!

 9  Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vârtejul.

 10  Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; își va scălda picioarele în sângele celor răi.

 11  Și atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!”