1  Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.

 2  Da, El este Stânca și Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.

 3  Până când vă veți năpusti asupra unui om, până când veți căuta cu toții să-l doborâți ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

 4  Da, ei pun la cale să-l doboare din înălțimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântează, dar cu inima blestemă. –

 5  Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.

 6  Da, El este Stânca și Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

 7  Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul și slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.

 8  Popoare, în orice vreme, încredeți-vă în El, vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. –

 9  Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puși în cumpănă toți laolaltă, ar fi mai ușori decât o suflare

 10  Nu vă încredeți în asuprire, și nu vă puneți nădejdea zadarnică în răpire; când cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele.

 11  O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că „Puterea este a lui Dumnezu.”

 12  A Ta, Doamne, este și bunătatea, căci Tu răsplătești fiecăruia după faptele lui.