Callimachi, Ralu
1867-1944
Prințesa Ralu Callimachi este stindardul credinței creștine între femeile neamului românesc. A contribuit decisiv la traducerea Bibliei în limba română modernă. A tipărit prima ediție a Bibliei Cornilescu*, câțiva ani înaintea ediției Bible Society din Londra, precum și numeroase alte cărți creștine. A susținut financiar reforma tudoriștilor în biserica ortodoxă. De o ținută morală impecabilă, modestă și smerită, nu a ieșit niciodată în evidență:
2 Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii, în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata.
3 Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta,
4 pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. †
Era fiica marelui unionist Teodor Callimachi, văr cu domnitorul A. I. Cuza. Familia Callimachi a dat istoriei Moldovei un mitropolit, Gavril, și patru domnitori: Ioan, Grigore, Alexandru și Scarlat, care au urcat pe tronul Moldovei la sfârșitul veacului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea. Ramura domnitoare, cea grecizată, s-a stins, iar familia Callimachi din București – care își are originile la Stâncești (Botoșani) – reprezintă o ramură secundară a vechilor Callimachi.
Dida, soția lui Scarlat Callimachi, nepot al lui Ralu, povestește:
Mătușa Raluca – tante Ralu, cum i se spunea – dorea să mă cunoască, iar soțul meu mă duse la ea. Mă primea în fiecare vineri, la ceai. Oricât aș vorbi de ea, ar fi prea puțin... Bunătatea și simplitatea ei erau fără margini... Dăduse tot ce avea săracilor... Vorbele ei, și faptele ei, erau numai bunătate și milă. Nu cunoștea ura... Bogăția în care se născuse nu-i deformase sufletul; avea o singură dorință, ca oamenii să fie toți frați pe pământ. Aș fi putut muri în tihnă alături de ea.
Ralu Callimachi a murit în sărăcie pe 9 februarie 1944.
————————