Bogățiile nedrepte
„Ce este înălțat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.”
Iată pilda ispravnicului viclean:
1 Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipește averea.
2 El l-a chemat, și i-a zis: „Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ți socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poți fi ispravnic.”
3 Ispravnicul și-a zis: „Ce am să fac, dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine.
4 Știu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.”
5 A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său, și a zis celui dintâi: „Cât ești dator stăpânului meu?”
6 „O sută de măsuri de untdelemn,” a răspuns el. Și i-a zis: „Ia-ți zapisul, și șezi degrabă de scrie cincizeci.”
7 Apoi a zis altuia: „Dar tu, cât ești dator?” „O sută de măsuri de grâu,” a răspuns el. Și i-a zis: „Ia-ți zapisul, și scrie optzeci.”
8 Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înțelepțește. Căci fiii veacului acestuia, față de semenii lor, sunt mai înțelepți decât fiii luminii.
9 Și Eu vă zic: Faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentru ca atunci când veți muri, să vă primească în corturile veșnice.
10 Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari; și cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și în cele mari.
11 Deci, dacă n-ați fost credincioși în bogățiile (n.t., grecește: Mamona) nedrepte, cine vă va încredința adevăratele bogății?
12 Și dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?
13 Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ține numai la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” †
Oare ce sunt bogățiile nedrepte? Ce să fie... bogății nedrepte! Ce spun cuvintele acestea nu poate avea decât un singur sens: exact sensul acela limpede al acestor două cuvinte: bogății nedrepte. Vrea cineva să însemne altceva? Bogății nedrepte, adică bogății pe care un om le-a luat pe nedrept. Orice a luat cineva prin furt, înșelăciune, asuprire, mită, speculă, evaziune fiscală, și câte altele asemenea pe pământ, legal sau nu. Inclusiv pensii nedrepte. Unii își închipuie că L-au înșelat și pe Dumnezeu, adică așa cum s-au descurcat aici pe pământ, tot așa se vor descurca și acolo.
11 Ca o potârniche, care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decât un nebun. †
Ispravnicul a folosit bogățiile stăpânului său să-și facă prieteni – bogății nedrepte, care nu erau ale lui. Dar așa un om viclean e de preț pe lumea asta. De aceea, și stăpânul său l-a lăudat. Afacerile democrației din zilele noastre depind în mare măsură de astfel de oameni. E nevoie de ei, sunt angajați pe salarii mari: „Ăsta știe să se descurce.”
Desigur, pentru Isus viclenia e o urâciune. Dar dacă ispravnicul nedrept a avut atâta „înțelepciune” să-și facă prieteni, atunci și voi, cei cu bogății nedrepte, și care pricepeți bine înțelepciunea ispravnicului, pe care o aveți și voi, faceți la fel: „Faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentru ca atunci când veți muri, să vă primească în corturile veșnice.” Să vedem, puteți?
Cu alte cuvinte, dați bogățiile nedrepte celor care, când veți muri, vor putea depune o mărturie pentru voi. Cine sunt aceștia? Aceștia sunt cei care stăpânesc în ceruri (v. „Sunteți dumnezei”), ucenicii lui Isus, nu voi, bogaților – voi v-ați luat† lucrurile bune în viața asta. Și mai ales cei care v-au luminat mintea ca să primiți Cuvântul. Și cei care v-au zidit duhovnicește.
Nu își poate cumpăra nimeni locul în cer cu bani. Dar poate, cel nedrept, să se descotorosească de bogățiile nedrepte.
Mare împotrivire!
Pilda aceasta stârnește mare împotrivire. Și n-ar fi greu de înțeles, că mulți sunt cei cu bogății nedrepte. Veți zice, or fi ei, dar în biserici nu prea. Ei bine, și în biserici sunt mulți, câtă frunză și iarbă, de nu se pot număra (îi numără însă Dumnezeu).
Domnul – care știa ce va fi în viitor – după ce a sfârșit de rostit pilda ispravnicului, a zis: „Voi căutați să vă arătați neprihăniți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile.” Ce-i drept, se adresa fariseilor, „care erau iubitori de bani”, și „își băteau joc de El”. N-au suportat asemenea cuvinte:
14 Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau și ei toate lucrurile acestea, și își băteau joc de El.
15 Isus le-a zis: „Voi căutați să vă arătați neprihăniți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile; pentru că ce este înălțat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. †
Noi însă putem fi siguri că de aceea erau fariseii acolo, de aceea își băteau joc de El: pentru cele ce aveau să fie, ca o pildă pentru aceia mulți cu bogății nedrepte, care aveau să umple bisericile și care aveau să își bată joc de cuvintele Domnului. Dar nu cumva e prea mult spus? Să vedem.
Zic ei, toate bogățiile acestei lumi aparțin Domnului. De aceea, sunt nedrepte, toate.
Veți auzi pilda aceasta predicată de la amvon. Și vi se va spune, toate bogățiile acestei lumi aparțin Domnului. De aceea, sunt nedrepte, toate. Și fiecare om să-și plătească zeciuiala și să-și dea donațiile (ceea ce nu sună rău). Dar în felul acesta, s-au făcut ei, cei cu bogății nedrepte, scăpați. Și cei care lucrează cinstit pentru ce au, și e drept să aibă ce au, și cei cu bogății nedrepte, toți se amestecă în aceeași oală. Ce ușurare pentru șmecheri! Ce plăcere să asculte așa o predică pentru cel viclean!
Altfel spus, avutul celui care muncește cinstit e nedrept, ca și al celui care face speculă. Și va trebui ca și unul și altul să își cumpere locul în corturile veșnice, după ei.
Dar dacă de zeciuială e vorba aici, de ce conflictul fariseilor cu Domnul (mai sus), că doar fariseii își plăteau zeciuiala conștiincios!
„Ce este înălțat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu,” adică cine se înalță între oameni îmbogățindu-se pe nedrept (cum se întâmplă de obicei pe lumea asta) este o urâciune pentru Dumnezeu. „...este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu.”†
Mai bine să nu-și închipuie cel nedrept, care dă zeciuială, că e în rând cu cel cinstit, care dă și el zeciuială. Și dacă stau unul lângă altul în bancă la biserică, totuși sunt deosebiți de Isus Hristos.
Dar până la urmă, pe cine vor ei să convingă, pe Dumnezeu? Vor spune ei la judecată că uite, Doamne, așa m-a învățat pastorul!
Oare de ce se predică asemenea ipocrizie peste tot? De aceea este adevărat că cei cu bogății nedrepte sunt câtă frunză și iarbă prin biserici. Iar cârmuitorii acelor biserici se fac duplicitari când e vorba de propriul lor salariu, adică de cei cu bani, de care depinde salariul lor.
Era un om smerit care uneori vorbea la școala duminicală. Când s-a terminat cu comunismul, omul acesta a învățat cum se face cu firmele de binefacere. Și-a făcut și el una. Știu pe cineva care îi trimitea câte 200 de dolari pe lună. Îl credea vrednic. Când a apărut la televizor un reportaj despre el, că își face o vilă mare, s-a grăbit nevasta lui să se plângă că „el se duce pe sub poduri cu ceai cald, la copiii străzii, și uite ce zic ăștia.” Într-un târziu, după ani, a venit și cel cu donațiile, în vizită, la biserică. Când plecau, îi zice celălalt, „Te-aș duce eu cu microbuzul, dar o iau în partea cealaltă.” Dar a insistat să vină într-o zi, să vadă casa. S-a dus. Mai multe vile uriașe, de un milion sau două fiecare. „Uite, ăla e de la creștini după evanghelie, ăla de la baptiști, ăla de la penticostali, etc.” Ce reclamă faceți voi bisericilor, se gândea celălalt. I-a spus că duminică ține o scurtă predică, despre evanghelia inimii curate. Cel cu casa, mândru nevoie mare, a zâmbit cam strâmb de data asta, și nu s-a dus la biserică duminica aceea.
Bogații au pus mâna pe biserici
Au pus bogații mâna pe biserici – mai ales în Occident. Pe vremea comunismului, preoții din România, care erau supuși guvernanților comuniști, deseori vorbeau de bine pe cel harnic dar sărac, și de rău pe cel bogat – așa primeau instrucțiuni de la puternicii vremii. Astăzi însă, bogații au pus mâna pe biserici (mai ales în Occident) și nu e nevoie să dea cineva instrucțiuni, că domnește banul – se va face cum spun ei. Au posturi în comitete la biserică, unde se iau decizii, iar de la amvon niciodată nu veți mai auzi ceva împotriva celor cu bani. Nu veți mai auzi nici alte lucruri, dacă ar fi să nu le placă lor.
O asemenea fățărnicie, ca răstălmăcirea pildei de mai sus, e prea mult pentru urechile Duhului. Pentru că Duhul Sfânt este Duhul Adevărului. De aceea, când Scriptura e denaturată în așa hal, e ca o bătaie de joc la adresa adevărului. Amintiți-vă de Anania și Safira†.
Credem noi pe Isus? Atunci să știți că cel cu bogății nedrepte este o urâciune înaintea lui Dumnezeu (versetul 15). Deși, el stă în bancă lângă tine și nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Dar Dumnezeu îl cunoaște: „Voi căutați să vă arătați neprihăniți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile.” Și tot o urâciune e. Cuvântul acesta, „urâciune”, un cuvânt greu care înlătură orice îndoială, e cel ales aici de Domnul.
Totuși vecinul de bancă, cel cu bogății nedrepte, nu este însemnat cu fierul roșu†. Ci poate – dacă vrea – să fie și el între cei care vor locui cerurile. Numai să vrea să se despartă de ce are pe nedrept.
„Vrednic este lucrătorul de plata lui.”† Binecuvântat să fie omul care muncește cinstit, căci tot ce adună el i se cuvine. Binecuvântat să fie el înaintea lui Dumnezeu Tatăl, înaintea lui Isus Hristos și a îngerilor aleși!
Slăvit să fie Numele Domnului! ◆