Când se destramă visurile
Când ți se deșiră visurile vieții la cusături, de nu-ți mai rămâne nimic, ce mai e de făcut?
Omul liniștit, care trăiește în pace, netulburat, poate că nu are nevoie să citească cele de mai jos.
Unora le e greu să creadă că un credincios poate fi și altfel decât în pace. Și dacă ești nenorocit, unii te vor vorbi de rău; lucrul acesta este cât se poate de urât, dar nu scapi. Pentru răul pe care ți-l fac, vor fi judecați† aceia la vremea lor; pentru că și ei te judecă pe tine.
Numai că, până una alta, tot nenorocit ești. Pentru tine scriem aici, nu că ar fi alții mai breji, dar pentru că e Unul care le știe pe toate, și pe ale mele și pe ale tale. Să vedem dacă ne putem împăca, din necazuri. Să știi doar că necazul tău e și al meu, pentru că suntem frați și pentru că e un singur Duh, același†, din care suntem toți.
Dacă nu știi nimic
Când merge viața rău, sau din rău în mai rău, oare cât poate să ducă sufletul? Vă aduceți aminte de Iov? Trebuie că mai sunt și alții ca el. Și dacă ar fi doar încercările prin care a trecut Iov – pentru care am primit o explicație – dar pot fi și altele. De pildă, cine să poată înțelege viața lui Lazăr? Nu avea nimic, nici unde să doarmă, nici ce să mănânce, ba era și bolnav și plin de bube. Și totuși Dumnezeu l-a dus în rai, la sânul† lui Avram. Așadar, dacă nu știi nimic, sau nu știi de ce ți se întâmplă un rău sau altul, totuși roagă-te și așteaptă. Până când? Asta vă hotărî doar El. Tu cere pacea†, care nu este ca pacea care vine de la oameni. Suferințele de acum nu sunt demne† de slava viitoare.
Dar dacă știi că ai lăsat ceva în tine
Dar dacă știi că ai lăsat ceva în tine de care cel rău poate să se agațe, să mai vedem:
30 „Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine.” †
Acesta e Domnul. Dar noi suntem oameni. Noi doar tânjim să putem fi și noi ca El.
Întâi, ar trebui spus că dacă un om e vizitat de Satana, se cheamă că prezintă interes pentru Satana. Adică îi e potrivnic, e al lui Hristos. Iată cum a venit Satana la Petru, în chiar prezența Domnului:
13 Isus a venit în părțile Cezareii lui Filip, și a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”
14 Ei au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Ieremia, sau unul din prooroci.”
15 „Dar voi,” le-a zis El, „cine ziceți că sunt?”
16 Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”
17 Isus a luat din nou cuvântul, și i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.
18 Și Eu îți spun: tu ești Petru (grecește: Petros), și pe această piatră (grecește: petra) voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.
19 Îți voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.”
20 Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.
21 De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât, și că a treia zi are să învieze.
22 Petru L-a luat deoparte, și a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!”
23 Dar Isus S-a întors, și a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu ești o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” †
„Ferice de tine, Simone”, „pe această piatră voi zidi Biserica Mea”, „îți voi da cheile Împărăției”, ce om ar fi rezistat să nu se umfle în pene? Se mai spune, s-a umflat pipota în el. Până acolo că a luat pe Domnul deoparte, și, în înțelepciunea lui cea mare, a început să-I dea sfaturi. Așa a intrat Satana în el, pentru că i s-a dat de ce să se agațe: mândria. Observați cum lucrurile se întâmplă una după alta, fuseseră doar minute de când a fost lăudat, dar suficient.
Zice Domnul, „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.” Ferice de Simon, dar pentru ce? Nu făcuse el nimic. Nu făcuse nimic! De ce e lăudat? E lăudat pentru că l-a ales Dumnezeu să se dezvăluie prin el. Și dacă alege Dumnezeu pe cineva, îl alege pentru un motiv, pentru ce vede într-un om. Oare chiar am vrea să știm motivele? Nu cumva vrem prea mult? Cine suntem noi? Toate au o limită. (Știm însă, în general, ce place Domnului.)
Tot așa, când Domnul Dumnezeu ți se dezvăluie într-o privință prin cineva, omul acela se cheamă prooroc†. Bagă de seamă, a fost ales de Dumnezeu ca să se dezvăluie prin el. Vezi cum te porți, ai văzut ce putere i-a fost dată lui Petru: „orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”.
Mai departe despre ce lași în tine
Era duminică. Vorbise cu alții să se întâlnească după-amiază, la o adunare de părtășie din scripturi. Era trist și obosit, nu avea chef deloc. Dar iată că sună telefonul: nu se mai ține. Răsuflă ușurat: „Bine că am scăpat!”. Ce bucurie, îi trecuse și oboseala. Totuși, noi pentru ce trăim pe lumea aceasta? Pentru care motiv ne trebuie viața? Să mâncăm și să dormim? A fost doar atât: bine că am scăpat! S-ar zice, ce mare lucru. Ba este mare lucru, pentru că acolo unde e comoara ta, acolo† e și inima ta. Cel rău a găsit atunci de ce să se agațe, și i-a făcut o vizită, în chiar ziua aceea, de toată urâciunea.
Când lași celui rău ceva în tine, e ca un mâner: „Mânerul ăsta e al meu!” și n-ai ce zice, că așa e. Atunci pune mâna pe el, deschide ușa, și intră.
De aceea, când faci așa mereu, până la urmă Domnul pune mâna pe nuia† și îți trage o bătaie, să-ți vină mintea la cap. Atunci multe lucruri se strică în viață, din cele mai de seamă, nu mărunțișuri: acestea sunt lovituri de la Dumnezeu. Ia aminte, de aceea ești lovit, pentru cㆠești fiu; altfel, dacă ai fi fiul altcuiva, n-ar fi cazul. Deci ia aminte, și teme-te. Când Moise nu s-a supus, flagrant, Domnul a vrut să-l omoare†.
Acum citiți cu atenție versetul acesta:
13 Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda. †
La fel, împreună cu pedeapsa, Domnul a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda. Domnul însuși l-a pregătit, mijlocul acela.
De fapt, dacă Dumnezeu e cu tine în ispite, unde cel rău e implicat, cum ar putea să fie altfel în pedepse?
Când nu mai vedeam nicio speranță pe lumea aceasta, îmi spuneam că dacă El hrănește păsările cerului și îmbracă macii așa frumos, nu mă va uita nici pe mine – nu spune El că sunt eu mai de preț†? Dar în loc de ușurare, au venit alte rele. Apoi, când nu mă mai așteptam deloc, a venit și „mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda”.
Slăvit să fie Numele Domnului! ◆