Evanghelia inimii curate
„Iată cu adevărat un israelit, în care nu este vicleșug.”
Degeaba dar mi-am curățit eu inima, și mi-am spălat mâinile în nevinovăție, spunea psalmistul:
13 Degeaba dar mi-am curățit eu inima, și mi-am spălat mâinile în nevinovăție:
14 căci în fiecare zi sunt lovit, și în toate diminețile sunt pedepsit.
...
16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
17 până ce am intrat în sfântul locaș al lui Dumnezeu, și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi. †
Până când? Până am intrat în sfântul locaș al lui Dumnezeu. Acolo strigă Iacov, fratele Domnului:
8 ...Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită!
9 Simțiți-vă ticăloșia; tânguiți-vă și plângeți!... †
Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt?
4 Cel ce are mâinile nevinovate și inima curată, cel ce nu-și dedă sufletul la minciună, și nu jură ca să înșele. †
Cine va putea înțelege Cuvântul Domnului, al lui Isus Hristos?
15 ...aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată, și fac roadă în răbdare. †
S-ar zice că inima curată e lucru important. Dar cât de important? E oare mai important decât orice? Să vedem.
Dar mai întâi, cum este omul cu inima curată? Nu-și dedă sufletul la minciună, și nu jură ca să înșele (versetul 4). Nu jură ca să înșele? Iată:
12 Mai presus de toate, frații mei, să nu vă jurați nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ. Ci „da” al vostru să fie „da”; și „nu” să fie „nu”, ca să nu cădeți sub judecată. †
Ni se interzice să jurăm. Dar în ce fel? Astfel ca vorbirea să ne fie atât de adevărată, încât să nu fie nicio îndoială. Acesta e scopul, așa să fie „felul vostru de vorbire”†, spune Isus.
Unii se jură des, dar ca să înșele (versetul 4), și chiar dacă nu ca să înșele, e semn că nu poți avea încredere pe deplin. Nu este deloc vorba aici de o lege, „să nu juri”. Că dacă e să faci un jurământ oficial, la tribunal, la cetățenie, armată sau oriunde altundeva, îl faci, desigur. Dar aici este vorba de felul tău de a fi, integru, așa cum este bine să te cunoască toți oamenii.
Cei cu inima împărțită pricep greu Cuvântul, deși ei cred că au înțeles, când de fapt l-au răstălmăcit. Nu pun preț pe curăția de inimă. Nu au putut niciodată să înțeleagă integritatea, sau onoarea. Cuvântul acesta din Iacov îl iau ca pe o lege, ca și Mat. 5:34-37†. De ce? Pentru că sunt orbiți și nu pricep. Unii, la armată pe vremea comuniștilor, au refuzat jurământul militar. Păi nu i-au scuipat ceilalți în cap (cum vine vorba), ce rușine... Cum li s-a făcut celorlalți scârbă de pocăiți, și lor nu le-a păsat deloc! Dar de înșelători sunt înșelători, subtil, iar de onoare își bat joc, pe față.
Totuși, s-ar zice, nu dintr-o inimă curată erau ei gata să facă închisoare? Domnul Dumnezeu singur știe ce e în inima omului.
9 Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?
10 Eu, Domnul, cercetez inima, și cerc rărunchii... †
Să reținem (versetul 12) că „mai presus de toate” să ne păzim integritatea. Adică să avem inima curată, mai înainte de orice. Totuși, cum adică, „mai presus de toate”? E acesta cel mai important lucru? Să mai vedem.
Sunt popoare (mai ales la asiatici, iertat să-mi fie), unde gândul ascuns e parte din cultură. Te uiți la el cum vorbește cu tine, dar în minte are altceva, îi citești pe față. Să nu-ți dai pe față ce gândești, își zic ei, că tu ai un interes, pe care nu trebuie să îl știe altul. Felul acesta duplicitar de a fi în orice lucru e o urâciune.
Cine înțelege Cuvântul lui Dumnezeu?
Nu poți ajunge la credința curată dacă nu înțelegi Cuvântul, după cum ne este dezvăluit în pilda semănătorului a lui Isus Hristos:
19 Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăție, și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânța căzută lângă drum.
...
23 Iar sămânța căzută în pământ bun, este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul șaizeci, altul treizeci.” †
La cel ce nu înțelege, vine cel rău (versetul 19).
În contrast, cel ce aduce roadă „aude Cuvântul și-l înțelege” (versetul 23). Dar cine poate să înțeleagă? Cel cu inima curată (versetul 15, mai sus; tot pilda semănătorului, dar din Luca de data aceasta.)
Mai întâi de toate
Iată cuvântul Domnului:
1 ...Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia.
2 Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.
3 De aceea, orice ați spus la întuneric, va fi auzit la lumină; și orice ați grăit la ureche, în odăițe, va fi vestit de pe acoperișul caselor.” †
„Mai întâi de toate”! (versetul 1) Iar Iacov spunea „Mai presus de toate”! (versetul 12) De acum deci, nu mai avem nicio îndoială, pentru că ambele scripturi se referă la același lucru: inima curată a omului.
Să vii la credință fără viclenie
Să vii la credință fără viclenie, după cum spunea Domnul despre Natanael:
47 Isus a văzut pe Natanael venind la El, și a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit, în care nu este vicleșug.” †
Cum a auzit Natanael că Isus îl văzuse cum niciun om n-ar fi putut†, de îndată L-a cunoscut:
49 ...„Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!” †
Omul fără viclenie înțelege repede.
Dar câte semne văzuseră iudeii, și tot ziceau că are drac. Cel cu inima împărțită nu poate pricepe, pentru că se bizuie pe viclenia lui și e orbit, fie el și membru în biserică. Știe că îi merge așa cum e, și nu s-ar lăsa.
Cine ascultă însă vorba lui Iacov – curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită! – va fi curat.
Binecuvântați să fie toți cei cu inima curată, înaintea lui Dumnezeu Tatăl și a lui Isus Hristos! „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”†
Slăvit să fie Numele Domnului! ◆