Firicel de iarbă
Ce poate omul, și ce nu poate, de-ar sta și-n cap
Dacă și-ar aduna oamenii toți savanții pământului la un loc, chiar și toți laureații Nobel, și tot n-ar putea să facă o singură celulă vie, cu ADN-ul ei, nici măcar una singură. Ce să mai spunem atunci de un firicel de iarbă, care are milioane de celule vii?
Așadar, când omul se așează la masă plescăind din limbă, și nu dă mulțumiri lui Dumnezeu, cum e?
Celula aceea e ca o fabrică, dar mult-mult mai complexă, prea complexă pentru om. Parcă și aud pe cineva cum zice: lasă, să mai așteptăm și vom putea.
Dar dacă ar putea, ar însemna că pot ei să creeze viața, lucru care nu este cu putință, și care ne-a fost făcut cunoscut de la început:
22 Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce din el, și să trăiască în veci.”
23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
24 Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții. †
Nu se poate ajunge la pomul vieții. Nici măcar nu mai este vreo poruncă, „să nu mănânci din el”, cum a fost cu pomul binelui și răului; ci pur și simplu nu mai este la alegerea omului dacă să mănânce din pomul vieții sau nu. Definitiv. Nu mai are Domnul încredere în om să-l lase să aleagă, în această privință.
Doi îngeri ai Lui păzesc drumul, învârtind o sabie învăpăiată. Ne putem închipui, în simbolismul acesta, o interdicție totală.
Vedeți, în versetul 22, „unul din Noi”, la plural. Adică Tatăl, Fiul, Duhul.
Acum, drumul care duce la grădina Edenului nu știm unde este (doar că Adam ar fi trebuit să o ia spre apus, că să intre pe drum.) Și nici chiar grădina nu știm unde este. Acestea sunt lucruri inaccesibile oamenilor. Cum? Prin Dumnezeu. Vom afla toate acestea și multe altele la vremea lor.
Înțeleptul Solomon spune așa:
16 Când mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea și să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care și-o dă omul pe pământ – căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi nici noapte, –
17 am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul nu poate să pătrundă ce se face sub soare; oricât s-ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla; și chiar dacă înțeleptul ar zice că a ajuns să înțeleagă, tot nu poate să găsească. †
Slăvit să fie Numele Domnului! ◆